Cartea din geanta

Acum vreo 2 zile cand eu ma delectam pe plaja cu 'At First Sight ' -ul lui Sparks, am observat ca la cativa metri de mine un copil cam de 12-13 ani, cu parul negru si ochelari a la John Lennon, tine in mana o carte parca un pic prea groasa. Am simulat o plimbare si am aflat ce citea: Harry Potter and The Deathly Hallows de J.K. Rowling.

Vazut de Spadez

Nenea citeste Die Frau des Zeitreisenden (The Time Traveler's Wife) de Audrey Niffenegger.

Vazut de Vio

În Braşov, în taxi.

Sîmbătă dimineaţa dau peste un taximetrist atît de adormit încît nici nu mă aude cînd intru în maşină... Cel puţin aşa mi se părea mie, dar de fapt nu era chiar aşa... am aşteptat vreo douăzeci de secunde pînă probabil a terminat paragraful, şi apoi m-a salutat. Taximetristul, undeva pe la vreo 25 de ani. Cartea? Hai, ştiu că sunteţi curioşi/curioase. "Castelul pălărierului", AJ Cronin ;)

Vazut de Dorin

M-am grabit sa prind metroul la Victoriei. Ca de obicei, era foarte aglomerat si doar cu greu am reusit sa ma prind de o bara, sa scot cartea din geanta si sa citesc. As fi rezistat 2 statii fara sa citesc, dar imi place asa de mult cartea asta incat trebuia sa stiu ce se intampla in continuare! Si cum citeam eu linistita, observ ca tipul de langa mine se intoarce si se uita in cartea mea. Sunt obisnuita sa mai citeasca lumea peste umarul meu, dar tipul asta deja intrecea masura! M-am uitat la el si prin privirea pe care i-am aruncat-o i-am dat de inteles ca ar fi cazul sa ma lase-n pace. Se pare ca nu am avut noroc. Tipul, tuciuriu bine, imbracat cu o bluza-n dungi alb cu negru si avand un sacou negru, pantaloni negri si pantofi albi! mi-a zambit cat se poate de cuceritor.

Aveam castile in urechi si nu puteam sa aud ce-mi spune. Bine, ceva-ceva tot distingeam, dar incercam sa-l ignor. "Tu unde esti, ca eu am ajuns aici", si pune degetul pe randul la care "ajunsese". Nu spun iar nimic, ii zambesc stanjenito-enervata si imi vad de cartea mea. Dau pagina. "Mama, ce repede citesti!", imi spune. De data asta nu mai zambesc. "Da' ce carte e asta?". Il ignor. Se mai uita ce se mai uita, apoi incepe sa-mi numere bratarile. "Doua, patru, sase, opt, noua. Ai noua bratari, stii asta?". Nu o sa redau toate vorbele de dulce care mi-ai trecut prin minte, va spun doar ca m-am intors cat de cat si nu mai putea nici sa "citeasca", nici sa-mi numere bratarile. "Mama, ai ate-n par! Si bilute! Foarte tare, frate!". Replicii i-a urmat un nou potop de injuraturi, tot in gand, evident. Norocul meu a fost ca urma statia Universitate si acolo coboram. Daca nu, ar fi trebuit sa deranjez o gramada de oameni ca sa ma mut in celalalt capat de vagon.

Nu am nimic impotriva conversatiilor din mijloacele de transport, ba mai mult, m-as fi bucurat nespus sa dau peste cineva care ar fi avut cat de cat habar de literatura. In schimb, am dat peste o persoana care, in loc sa fie simpatic, m-a enervat la culme! Apreciez totusi ca nu a facut misto de mine ca citeam [cum mi s-a intamplat de nspe mii de ori in metrou/autobuz]. Iar daca, Doamne ferste!, el de fapt incerca sa fie mai mult decat prietenos, nu pot decat sa-i spun tough luck, dude!

ionuca

Ma intorceam cu oompa de la Sala Palatului. Eram vis-a-vis de Hotelul Novotel, cand oompa a spus: "Uita-te jos, langa cosul de gunoi, e o carte acolo!". Intr-adevar, langa cosul de gunoi, care era si el pe jos, langa pungi si ambalaje era o carte... mai exact, Biblia. Am stat si ne-am uitat la ea... 1, 2, 3 minute... in cele din urma, oompa a luat-o de jos si am rasfoit-o. Era o editie din 1996 din Republica Moldova. Pagina care continea cuprinsul era rupta, iar pe ultima fila avea ca dedicatie niste versete. Am pus-o in geanta si am adus-o acasa. Nu puteam sa o las acolo.

Vazut de oompa si ionuca