De dimineata, in 205, un tip citea Moby Dick, ingalbenit si jerpelit, poate imprumutat de la o biblioteca sau saltat dintr-un anticariat… Oricum, era foarte absorbit si zambea, parea sa-i placa mult.
Vazut de Robotzel.
Archive for October, 2007
Vis-a-vis de mine era o domnisoara pe la 25 de ani care citea o carte de la Polirom. Nu am vazut nici titlul, nici autorul, iar coperta albastra nu mi-a fost de mare ajutor. Noroc ca am coborat inaintea ei si m-am apluecat cat se poate de discret pana am putut sa vad ca se delecta cu Intermitentele mortii de José Saramago.
***
Si tot aseara, in timp ce urcam scarile, era sa dau nas in nas cu o pustoiaca de liceu, care era asa de facinata de o cartea de-a Sophiei Kinsella – presupun ca una seria cu Shopaholic – inca cobora scarile fara sa isi ridice privirea din carte.
Vazute de ionuca
M-am asezat langa o doamna de vreo 48 de ani, blonda, cu cercei mari de aur, parul proaspat coafat, imbracata cu o geaca de piele neagra si care avea o punga mare in brate. Am deschis cartea si am inceput sa citesc. Doamna s-a fatait putin, a fosnit punga si, mare mi-a fost mirarea cand am vazut cu coada ochiului cum scoate o carte din punga si citeste si ea. Nu m-am putut abtine si dupa cateva minute ma uitam cu nerusinare in cartea dansei sa vad ce citeste. Ce bine ca unele editurii scriu titlul si autorul sus, pe fiecare pagina a cartii :D Pe la ora 21, intr-un 73 friguros, doamna respectiva citea Jiltul sirenei de Sue Monk Kidd.
Vazut de ionuca
Eu coboram la Unirii, ea urca. Nu a observat lumea din jurul ei, nu a deranjat-o ca altii o impingeau, ea citea netulburata Scris pe trup – Jeanette Winterson.
Vazut de ionuca
Astazi mi-a fost dat sa vad ceva la care chiar nu ma asteptam: cineva citea in 102. Nu vreau sa va spun despre specificul 102-ului si despre oamenii pe care ii plimba, insa azi am vazut o femeie cam pe la 40 de ani, stand frumusel pe scaun si citind o carte sprijinind-o de o geanta neagra de piele. M-am postat in fata ei, incercand sa-mi dau seama din pagini despre ce carte era vorba. Nu am reusit si m-am resemnat, citind la unison cu ea, cale de 20 de pagini. Cand a inceput sa picure, cativa stropi au udat paginile cartii si, cand suparata s-a ridicat sa inchida geamul, mi-am zis ca asta e, trebuie sa fiu ager sa vad ce citeste. Cu chiu cu vai am aflat: Paulo Coelho – Alchimistul.
Vazut de Spadez