Imi place sa citesc in metrou, dar uneori e o adevarata aventura sa iti scoti cartea din ghiozdan, sa te tii de bara si sa mai si reusesti sa citesti ceva, prin marea de maini, genti, geci, care te impinge din toate partile.

Dupa ce am fost inghesuita la Romana de catre calatori dornici sa ajunga mai repede acasa, am reusit totusi sa imi gasesc un mic locsor langa una dintre usi si sa citesc. Langa mine, o tipa mica de inaltime, cu parul lung, blond si cu o esarfa draguta, portocalie, se sprijinea si ea de usa si citea de zor cartea cu Marlyn pe divan, de Michel Schneider. O singura data s-a uitat la mine [am uitat sa spun ca citeam fata in fata], nu a schitat nici macar un zambet [nu-i placea coperta? Nu-i placea esarfa mea? Oare ochelarii? De ce nu mi-a zambit? :( ] si a continuat sa citeasca, pana cand a coborat la Constantin Brancoveanu.

Vazut de ionuca

Mai aveam vreo 10 pagini dintr-un capitol din carte (Mario Puzo – Naşul) şi am zis să mai stau în metrou, pe peron, ca să-l termin. Mă pun pe un loc, lângă mine loc liber. Am simţit că s-a aşezat cineva, dar n-am dat atenţie. Termin capitolul, închid cartea, mă uit în dreapta şi văd o tipă (nu m-am uitat prea bine la ea, dar mi-a dat un zâmbet cu subînţeles) care citea Julian Barnes – Arthur & George.

Am închis cartea lăsând coperta la vedere câteva secunde ca să vadă şi ea, fiindcă nu-stiu-de-ce mi-a dat impresia că e cartedingeantista. Sau poate era doar curioasă.

Vazuta de Fen.

Dimineata eram la Unirii, asteptam sa iau metrou spre Universitate. Cand mi-am ridicat privirea din carte, pe peron, in fata mea, era un tip pe la 20 si un pic de ani, imbracat in negru. Intr-o mana avea o servieta, iar in cealalta o carte. Am zambit si cand a venit metrou m-am apropiat de el, sa incerc sa vad ce citeste. Spre dezamagirea mea, citea… Ion. Da, romanul pe care l-am studiat si ras-studiat in liceu. Da’ stiti cum se zice: Niciodata nu e prea tarziu :D

***

Dupa-masa eram la Piata Sudului, stateam in statie pe scaun si citeam. Langa mine s-a asezat un domn bine imbracat si care mirosea divin :D , iar imediat dupa ce s-a asezat a scos o carte din geanta si a inceput sa citeasca. Dupa 20-30 de secunde m-am uitat sa vad ce citeste. Ghinion! Cartea era invelit intr-o coperta facuta dintr-un pliant de la Flanco [parca] si cand a observat ca trag cu ochiul, s-a foit vadit deranjat si a inchis putin cartea, parca ferind-o de privirile mele insistente. Urat, dom’le, urat!

Vazute de ionuca