Ca sa ajung la locul de munca al mamei, trebuie sa trec printr-un parculet. Ieri eram la jumatatea parcului, cand am vazut un domn citind pe o banca. Pana sa imi scot apartul de fotografiat din geanta, de el s-au apropiat doua doamne si au inceput sa vorbeasca. Am dat volumul mai incet la casti, asa ca am putut sa aud ca vorbesc in engleza, deci nu eu baimareni, ci turisti.

Titlul cartii nu l-am vazut, dar era o carte in format paperback – pe care a indoit-o si a bagat-o in buzunar!!! :| – cu o coperta gri si, din cate mi-am dat seama, era o lectura light, ca de vacanta.

Daca nu citesc baimarenii, macar turistii sa o faca! :D

Si tot legat de Baia Mare, trebuia sa ma intalnesc cu un fost coleg de liceu, dar pentru ca am ajuns mai repede, m-am asezat pe bordura si am inceput sa citesc. Cand, intr-un final, a ajuns si colegul, mi-a spus ceva de genul: “N-am stiut cine e copilul ala care sta jos si citeste, dar apoi te-am recunoscut dupa culoarea parului. Sa stii ca la noi nu citeste nimeni pe strada, tu de ce o faci?” Uhm, pentru ca nu vreau sa stau 10 minute uitandu-ma in gol?

Mi se pare trist ca in orasele astea mici de provincie lumea se uita ciudat la tine cand te vede cu o carte-n mana intr-un loc public. Nu pot sa-mi dau seama de ce sunt atat de reticenti in aceasta privinta, sper doar sa isi dea seama ca nu e nimic rau in asta, ba dimpotriva.

ionuca

M-am urcat în autobuz cu gândul să citesc ceva… m-am aşezat liniştită pe un scaun liber, când am observat în faţa mea o tipă care citea ceva. Foarte subtil, i-am făcut o poză. Cu puţin noroc am văzut că citea Elizabeth Elliot, titlul însă nu l-am desluşit. Spuneam că nu am văzut foarte mulţi cititori şi totuşi am mai găsit unul. Nu cred că în Tîrgu Mureş se citeşte mai mult, mi se pare că mă uit eu mai atent după posibilele ”victime”. Cred că mi s-a format ochiul şi de câte ori mă plimb sau călătoresc cu autobuzul mă uit după astfel de persoane.

Vazuta de Irina

Stiti scuarul ala care s-a amenajat peste noapte linga Coltea, desi era in santier de peste doi ani? Eh, ce poate face un summit.. lucruri incredibile. Mie imi place ce a iesit… cum poate schimba total perspectiva asupra cladirilor un spatiu amenajat cu putina grija… Nici nu a fost nevoie de prea mult: peluza, o perdea de brazi, niste arbori mai exotici (seamana cu ficusii, cred), o fintina (cam nereusita asta, si de altiminteri nefunctionala). Ar mai lipsi niste muzicanti de strada… Si porumbei. Deocamdata e un loc linistit, desi bancile sunt mereu ocupate. Se poate sta insa pe marginea “fintinii”-lira.

Sper sa se pastreze acest scuar cit de cit in conditii civilizate. Merita, chiar si pentru edificiile spre care ofera vedere: Coltea, Palatul Sutu, Universitate, Palatul Ministerului Agriculturi, TNB (hai sa-mi calc pe inima sa zic si de Intercontinental, daca tot am pomenit tnb)..

M-am lungit cam mult cu prezentarea locului actiunii, dar m-a bucurat aparitia unui asemenea spatiu urban. In seara asta am trecut iar pe acolo cu o prietena si am zabovit pe marginea “lirei”. De cealalta parte un tip, cu un rucsac risipit negljent pe la picoare, citea… Normal, l-am pozat. Apoi a trebuit sa-i explic prietenei mele ce si cum, de ce “vinez” asa bietii cititori. La un moment dat, printre alte discutii, dind io zoom pe pozele din aparat, mi-am dat cu parerea ca cititorul seamana cu cartarescu (desi nu stiu daca era vreo asemanare, zau…). Intr-un final ne-am hotarit sa ne dam duse de acolo. Cum nu vad bine, am rugat-o pe insotitoarea mea sa dibuiasca titlul cartii, cind trecem prin apropierea personajului, inchipuindu-mi ca va face asta cu mare finete, firesteeee. Iar amica mea, fire exuberanta, a decretat: “Pai sa mergem sa-l intrebam”. Am refuzat sa iau parte la asemenea actiune primejdioasa si m-am repezit val virtej in pasajul din metrou, unde ea s-a intors triumfatoare cu raspunsul: “shakespeare, ceva de bill…, nu stiu ce, ca m-am grabit”.

Gugal spune ca Bill Bryson a scris ceva despre Shakespeare, asa ca se prea poate sa fie vorba despre acea carte…

Vazuta de Norida.

Duminica, de Florii, am plecat cu mama spre un targ de chestii facute manual. In tramvaiul 32 lumea parea linistita si pasnica, majortatea cu flori si cadouri in brate, cativa copilasi adormiti si eternii cititori ai “Libertatii.”

L’am remarcat pe domnul din cauza contrastului, ma asteptam sa citeasca absolut orice carte politista, maxim de aventuri sau seria “SAS”. Insa la o frana brusca a vatmanului, coperta mi’a dezvaluit the naked truth: nenea cu sapca se delecta cu… Mandrie si prejudecata, evident de Jane Austen. Aveam camera foto la mine dar mi s’a parut cam ciudat sa ii fac poze, fiind atat de aproape, asa ca am incercat cu mobilul.

So, sa nu uitam ca aparentzele inseala…

Vazuta de Tuvia

Doua cititoare intr-un tramvai. Prima cred ca citea ceva din colectia Cotidianul, nu am vazut titlul, dar coperta era rosie sau portocalie (or smth in between), iar la pagina 12 pe primul rand aparea New York.

Si pentru ca asta nu mi-a fost de-ajuns, coperta cartii celei de-a doua cititoare nu am vazut-o deloc.

In ceea ce ma priveste, dimineata am deschis cartea doar ca sa citesc 5 pagini si apoi sa dau rewind tot atatea. Spre seara, pe la P-ta Unirii, printre miros de seminte prajite si pizza, cocalari si gagici, am citit, pret de un minut, povestiri erotice scrise cu lycra pe picioarele superbe ale unei femei. Se pune?

Vazute *si cititoarele, si picioarele :P* de Alexei