Îmi ziceam zilele trecute că nu mai mai sunt aşa de mulţi cititori pentru că nu am mai văzut de mult timp oameni care să mai citească pe stradă sau în locuri publice, dar m-am înşelat. Într-o dimineaţă, la un curs, am surprins o colegă care citea Cum să citeşti psihicul prin atingere – Ted Andrews. Am întrebat-o dacă îi place să citească şi mi-a spus că o interesează psihologia, citeşte mai mult cărţi din acest domeniu.

Într-o altă zi, pe când călătoream cu autobuzul spre spital, am observat o domnişoară care citea. Era foarte adâncită în lectură, fiind chiar pe la ultimele pagini. I-am făcut şi o poză, însă aşa cum se şi vede, îmi era imposibil să văd titlul cărţii sau măcar autorul. Am avut noroc totuşi că a coborât cu o staţie înaintea mea şi am reuşit să zăresc autorul. Era A.J. Cronin, însă în fracţiunea aceea de secundă atât am reuşit să prind. Titlul mi-a scăpat.

Iar în holul bibliotecii judeţene era un mini târg de cărţi religioase şi tânăra care se ocupa de vinderea acestora citea Raiul de Liviu Pandrea.

Vazute de Irinuta

Nu as fi crezut ca rapidul care merge noaptea spre Iasi (dupa ora 23!) este atit de aglomerat incit daca nu-ti iei din timp bilet risti sa ramii fara loc. Am gasit cu chiu cu vai unul, insa doar de la Ploiesti. Altii nu au fost la fel de norocosi. La un moment dat, in vagonul in care stateam a aparut un cuplu tiriind un troller. El i-a facut curtenitor semn sa “ia loc” pe troller, apoi s-a trintit pe podea si dupa un timp a inceput sa citeasca o carticica (ceva despre Sfintul Munte Athos).

La Iasi am dat peste alti cititori. Era duminica, mai ploua, mai statea, apoi iar ploua, iar noi bintuiam prin oras. Am ajuns la Casa memoriala a Otiliei Cazimir tocmai in momentul cind iar se pornise afurisita aia de ploaie. Nici ca se putea gasi adapost mai bun pe acele stradute intortocheate. Am sunat cu nerabdare. Nimic. Hmm, un muzeu inchis ziua-n amiaza mare? Ne-am foit pe loc si mai ca era sa plecam, cind s-a deschis incetisor usa si a aparut intrebator capul muzeografei (oare intr-adevar a sunat cineva??, parea sa zica privirea ei mirata). Noi am avut o secunda de ezitare (oare chiar scria pe placuta aia ca aici e muzeu?? nu om fi nimerit la vreo casa particulara?), care s-a risipit cind am fost poftite inauntru :). Unde era tare bine si cald (soba duduia). Dupa ce ne-am invirtit prin cele doua camarute am observat cu ce isi omora timpul muzeografa inainte sa dam noi navala: Cum repara soldatul gramofonul, de Sasa Stanisic. Adevarul e ca nu parea un loc prea vizitat. Imi inchipui ca sunt zile in care nu ii trece nimeni pragul.

In libraria Avant Garde de pe strada Alexandru Lapusneanu a fost amenajata si o cafenea-ceainarie micuta, foarte cocheta. Pe post de masute erau niste foarte vechi masini de cusut, reconvertite. Acolo puteai sa-ti iei orice carte din librarie si s-o rasfoiesti la masa in timp ce bei ceaiul (sau cafeaua). Cit am stat acolo, cineva a citit foarte prins din Regele lumii de Rene Guenon.

Vazute de Norida

Nu stiu de ce, in drumul meu am intalnit mai multe cititoare decati cititori. Iata insa ca nici sexul puternic nu se lasa mai prejos. Am intalnit un cititor in metrou care citea The General’s Daughters de Nelson Richard DeMille in engleza. Nice.

Vazut de Alyna

Mesaj primit pe Twitter de la Ale:

Pt cartea din geanta. Aeroport baneasa, sala de imbarcari, Barack Obama, The Audacity of Hope. :D Change we can believe in!

Intr-o seara, dupa ora 21, un tinar cocotat comod pe o chestie de linga gura de metrou de la Piata Romana statea cu nasu intr-o carte. Nu stiu cum reusea sa vada, noroc cu panoul publicitar luminos din preajma “Eu cu pasiune…”

Vazut de Norida