In acceleratul Buzau-Bucuresti de joi dimineata, mi-a facut mare placere sa surprind cativa cititori: in fata mea se afla o doamna ce parea destul de obosita sau framantata de griji. Ea a inceput sa citeasca Duminica in timp ce nu veneai de Cornel Bozbici, insa nu se putea concentra si ramanea cu privirea fixata pe geam. A inchis cartea aceasta si a scos un volum mic, mic, cat un pod de palma, cu o coperta cartonata rosie si un scris marunt de tot. Nu am reusit sa vad ce scria acolo din pacate.

Domnisoara din dreapta mea citea Numele meu a fost Iuda de C.K.Stead, era aproape de final, insa nici ea nu avea prea multa rabdare si facea pauze dese.

Cu greu am reusit sa descopar si titlul cartii pe care o citea un domn care statea la cateva locuri in fata – Mesiada de Andre Soussan. Parea destul de fascinat.

Eu am terminat pe drum Fructele pasiunii de Daniel Pennac.

Trimis de Cristina