Pentru ca merg destul de mult cu transportul in comun se intampla sa vad si eu mai mereu lumea citind, asemenea mie. De cele mai multe ori nu acord o foarte mare importanta acestui fapt si pentru ca, cititor fiind, nu mi se pare extraordinar in a-ti petrece cele cateva minute in care calatoresti – citind. Ma limitez doar la a vedea titlul cartii (ce ma intereseaza in mod deosebit – am citit-o? n-am citit-o?) dupa care imi arunc iarasi privirile asupra cuvintelor mele. Astazi insa a fost putin altfel… Ma aflam in tramvaiul 19, citind in picioare in locul de legatura dintre vagoane, cand la Piata Ramnicu Sarat se urca o alta tanara… Asa se face ca mi-am ridicat privirea si i-am surprins coltul copertii, fara sa-i vad titlul, fara sa surprind vreun cuvant… Insa mi-am dat seama brusc ca zambesc si apoi stiam si de ce… Tanara aceasta, aproape de-o varsta cu mine, citea una dintre cartile ce raspandesc cel mai mare mister la mine in biblioteca: Mircea Cartarescu – Orbitor. Corpul. Era aceeasi coperta visinie pe care imi treceam si eu mainile in unele seri, era aceeasi carte a carei simpla prezenta ma obseda, alaturi de celelalte din bucata ei de biblioteca. Zambetul meu nu mai era deci pentru mine un mister, asa ca m-am intors la paginile Lolitei mele, o alta carte citita prin tramvai… S-a asezat apoi pe scaun si ne-am continuat drumul asemenea unor straini, cum dealtfel si eram… Insa nu… era ceva ce ne apropia…
Vazuta de Liviu
Sa citesti Orbitor in tramvai, mai treaca-mearga, dar Lolita!… E blasfemie curata!
orice se poate citi in tramvai fara probleme… depinde doar de persoana si capacitatea lui/ei de a ignora lumea din jur.
Eu personal nu am nicio problema cu atentia in tramvai… si Lolita chiar nu mi se pare a-mi aduce dificultati…
Exista o problema cu abonarea la RSS :) ca eram doritor…
ce problema? mie si ionucai ne merge fara probleme. da-mi mai multe detalii.
edit: ah, m-am prins. rezolvam.
gata, feed-ul rss merge din nou.
Oare cum poţi citi o carte, un text atât e stufos ca Orbitor, bălăngănit în tramvai? Este acest obicei noul IPOD care trebuie purtat la vedere? Să tot pierzi rândul la fiecare zdruncinare, apoi să-l cauţi cu ochii bulbucaţi, îl regăseşti şi până să intri la loc în ficţiune, ai ajuns la staţia ta.
Insistenţa, pusă în postul de mai sus, pe privirile celor doi cititori întâlniţi în tramvai, pe gesturile lor complice trădează o oarecare dorinţă de poză. Prin urmare, lectura trece undeva pe plan secund. Mai importantă devine apariţia, fantazarea unei posibile situaţii cu potenţial seductiv. Povestirea este frumoasă, poate şi eu aş fi scris-o la fel, dar nu ca să pledez pentru lectura ca gesticulaţie publică, ci ca să îmi fixez în memoria afectivă renez-vous-ul nesperat cu Fata.