Staţia lui 670 la Bd. Decebal. Stăteam în staţie şi observ la un moment dat pe o bancă alăturată un domn negricios cu o geantă mare lângă el şi cu alte două sacoşe pline cu scule. Citea. Era o carte mare, în genul manualelor de şcoală. M-am apropiat şi mi-am dat seama că trebuie să fie vorba de o poveste orientală pentru că primele cuvinte pe care mi-au căzut ochii au fost (aproximativ) : “ Allah, Allah, dă minte lui Ibrahim”. Înainte să întoarcă pagina, ridică puţin ochii, clipeşte des şi şi-i şterge de mai multe ori. Era poate obosit după o noapte de muncă. Dar dacă era pentru că citise prea mult?

Văzut de Ioana Ristea