1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieți biografia, cărui scriitor i-ați încredința sarcina aceasta?
ionuca: Lui Terry Pratchett.
Jen: Biografiile sunt plictisitoare. Scriitorul cu pricina mai bine ar scrie un roman.

2. Care sunt motivele pentru care i-ați încredința lui sarcina aceasta?
ionuca: Nu aș vrea să iasă ceva foarte serios, iar el ar ști cum să scrie o biografie plină de umor și ironie.

3. Este sfârșitul lumii. Ce carte ați pune în capsula cosmică pentru a păstra o «urmă» a umanității?
ionuca: Grea întrebare pentru cineva care nue prea bună prietenă cu clasicii. Acum sunt tentată să spun Frații Karamazov, dar sunt convinsă că peste o zi aș fi ales altceva.
Jen: O enciclopedie. Mare.

4. Cum arată pentru dvs pauza ideală pentru a citi o carte?
ionuca: De obicei citesc oriunde și în orice condiții, dar cel mai bine mă simt acasă, în pat, cu Andrieș cântând pe fundal și cu o cană mare de ceai în mână.
Jen: În parc, primavara sau vara, cu muzica în urechi, pe o bancă relativ comodă și fără prea mulți copii/câini/pisici în jur.

5. Dacă ați avea puterea de a „șterge” un personaj de roman, care ar fi acesta?
ionuca: Clar l-aș șterge pe Old Nick, din Room al Emmei Donoghue.
Jen: Un roman bun are nevoie de toate personajele ca să funcționeze cum trebuie… așa că, oricât de dezgustătoare ar fi unele dintre ele, nu le-aș elimina.

6. Care sunt motivele pentru care ați scoate acest personaj?
ionuca: Nimeni nu ar trebui să treacă vreodată prin ce au trecut Jack și mama lui, absolut nimeni.

7. Câți kilometri ați merge pentru a găsi o carte?
ionuca: Acum că avem Internetul la îndemână, mi se pare cam inutilă întrebarea asta :D
Jen: Nu am mers nicăieri special pt o carte… dar întotdeauna când ajung într-o țară a cărei limbă o înțeleg, trebuie neapărat să vizitez măcar o librărie. Se pune? Am „importat” așa cărți de la câteva mii de kilometri distanță.

8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceți în trecut, ce scriitor ați vrea să întâlniți?
ionuca: Mi-ar plăcea să-l cunoscut pe J.M. Barrie.
Jen: Roger Zelazny. Nici măcar nu trebuie să mă gândesc.

9. Care ar fi primele cuvinte pe care i le-ați adresa (în afară de „bună ziua”)?
ionuca: „Vă mulțumesc pentru Peter Pan.”
Jen: „I’m your biggest fan”? Probabil genul de platitudini pe care le spune oricine atunci când e față în față cu cineva pe care îl admiră. Dacă am avea ocazia să ne cunoaștem mai bine… probabil aș prefera să îl ascult, ar avea de spus lucruri mult mai interesante decât mine.

10. Descrieți biblioteca visurilor voastre.
ionuca: Mi-ar plăcea ca în apartamentul în care stau să am rafturi pline cu cărți peste tot, iar când acestea devin neîncăpătoare, să pun cărți pe unde apuc: pe frigider, pe calorifer, peste tot J
Jen: Una care să se auto-aranjeze :D Am idei destul de clare despre cum ar trebui să arate biblioteca mea, dar niciodată n-am destulă energie încât să le pun în practică… Totul arăta frumos acum 3 ani, dar astăzi domnește un mic haos.

Traducerea:
Schock deine Eltern = Șochează-ți părinții
Lies ein Buch = Citește o carte

Fără alte comentarii…

Trimisă de Pinocchio

Asa ca multumim tuturor celor care au pus linkuri la Cartea din geanta si, bineinteles, tuturor celor care trimit materiale, fara de care blogul n-ar prea exista :)

Nu citea o carte, ci ceva revista, dar clar nu era una glossy.

Anticariate

Tipii studiau ultimul numar din Dilemateca

Ea returna la bar cartea si revista pe care le imprumutase de acolo [locul: ceainaria Sage]

A fost simpatica si mi-a aratat ce citeste: Fiul risipitor de Radu Tudoran

Ce frumos se plimba lumea prin Iasi cu cartile-n mana :)

Vazute de ionuca

Ps. Mai multe poze cu Sage gasiti aici

Haideti, haideti, haideti! :)

- Ce citeste?
- Opiniile unui… nu stiu, ca nu am apucat sa citesc tot.

Ii arat din nou coperta.

- Opiniile unui clovn, ha ha ha, ala sunt eu! Tare!

Amuzata, ma pun din nou pe citit. Tipul continua sa se uite in cartea mea, citind in acelasi timp cu mine. Cand am dat pagina am observat ca s-a strambat putin – cred ca nu terminase si el :D. La Romana, tipa l-a tras de maneca: era statia la care coborau. Am inchis cartea, am pus-o in geanta si am coborat si eu. Am apucat sa aud un “misto cartea” inainte sa-i pierd in multime :)

ionuca

Ei bine, ieri am avut ocazia sa incerc pe piela mea aceasta experienta. Asadar, eram in metrou cu Roxa, ne indreptam spre Gaudeamus. In timp ce povesteam, vanam cititorii din vagon: cativa cu ziare, o calugarita (?) – era imbracata cu ceva care semana ca o rochie lunga, alba, cu o dunga albastra la poale, iar pe cap avea o “esarfa” tot din acelasi material – citea o carte in engleza care se numea The flood (din pacate nu am vazut si numele autorului), iar in spatele meu era cineva care rasfoia un mini-album de arta.

- Ionuca, e un tip in spate care citeste, dar nu vad ce.

Ma intorc, ma aplec, descifrez ceva cu “-realism” la sfarsit, vad ca tipul se uita la mine, rosesc si ma intorc spre Roxa. Ne punem pe chicotit. Nu ma dau asa repede batuta, iar peste cateva secunde repet “manevra”. Tipul zambeste si imi arata coperta cartii: Suprarealismul. Ma uit la el, se uita la mine, imi zambeste, ii zambesc si, inainte sa-mi dau bine seama ce fac, sunt deja langa el si ii spun de blogul asta, de Bookblog, de Schimb de carti si de cate si mai cate.

E un bun ascultator si nu ma intrerupe. Aflu ca a trecut doar vineri pe la targ, dar nu si-a cumparat nimic pentru ca fusese cu cateva zile inainte prin librarii si si-a facut plinul atunci. Vorbim de carti, de targuri, de bloguri, iar la sfarsit imi cere numarul de telefon ca sa pot sa-i spun cand va avea loc urmatorul Schimb de carti.

Daca o sa ma sune sau nu, asta urmeaza sa aflu. In orice caz, mi-a parut bine sa dau peste un cititor asa deschis si comunicativ. La cat mai multi cititori ca el! :)

ionuca