Pe aeroportul din München, seara târziu, așteptam avionul de București, întârziat din cauza zăpezii. Fata din imagine citea Les enfants de Noé der Eric Emmanuel Schmitt.
Trimisă de Pinocchio
În alte locuri
- e o carte din geanta, într-adevar, dar… nu știu dacă “se pune”: e de citit și desenat, cu creta pe asfalt.
- am întâlnit fetița chiar astăzi în parc: desena foarte concentrată, în vreme ce alți doi copii mai mici veneau, tăceau, se uitau, plecau înapoi la banca lor, reveneau…
- am recunoscut apoi versurile- Elena Farago.
Trimise de o piatră
Dis-de-dimineață, venind la birou, am observat o scenă pe care trebuie să v-o povestesc: Un tată îi citea fiului (nu foarte treaz) în vîrstă de vreo 4-5 ani o poveste. Asta n-ar fi nimic, dar scena se petrecea pe scara rulantă de la ieșirea din metrou, iar cei doi trebuie să fi fost în drum spre grădinița din apropiere. Așa ceva se întîmplă numai unor șoareci de bibliotecă din tată în fiu.
Acum 2-3 săptămâni am fost la munte. Unii am luat-o pe jos, alții cu telecabina. Când am ajuns în vârf, i-am găsit pe prietenii noștri citind Virgina Woolf și Adam Ross.
ionuca
Dacă acum 2 ani citea Lessing la munte, acum în curtea Palatului Rohan se delecta cu un pic de absurd…
Trimisă de Bogdan