Pe aeroportul din Tokyo-Narita…

Și în avionul de Hiroshima.

Trimise de Pinocchio

Jurnalul unui puști

Unul dintre Jurnalele vampirilor…

Trimise de o piatră

El (Gauss) încă mai era aici. Încă mai putea gândi, desigur, nu lucruri prea complicate, dar măcar strictul necesar. […] S-a gândit la Humboldt. I-ar fi transmis, dacă ar fi putut, drum bun la întoarcere, dar, la urma urmei, drumul de întoarcere nu-i niciodată bun, ci întotdeauna puţin mai greu, până se termină.

Daniel Kehlmann - Măsurarea lumii, Humanitas Fiction, 2010, pag. 237

Trimisă de MSChirca

Berlin-Amsterdam a fost cel mai dureros avion in care am fost vreodata, eu deja eram in fetus-position tinandu-ma de urechi, tipu din fata mea se tinea de urechi, toti eram indurerati… si totusi tipu din fata mea tinea o carte (Amelie Nothomb – Hygiène de l’assasin) pe genunchi:).

In Amsterdam cam toate cartile erau in limba lor dubioasa si nu puteam citi titlurile, dar multe erau cu obiective turistice. Top 10 things to see in Amsterdam, Get Lost! (un guidebook genial btw), si o carte cu titlu in Katakana, care insemna Tour Guide to Amusuterudamu :P ceva de gen).

In Schiphol multe carti, desi n-am vazut decat vreo 2 titluri. Inca un tourist book si un Pratchett – Small Gods :P.

In Ljlubjana nu am vazut vreo carte, implicit nici pe drumul spre Bucuresti.

Sa ma laud si eu? Bucuresti-Berlin citeam Murakami – Underground, in Amsterdam am maratonat Comedii la portile orientului, a lui Plesu, si in Schiphol am citit vreo jumatate din Middlesex.

Vazute de Fen

Vazuti de Leah

Domnul mai în vîrstă era îmbrăcat cam subţirel pentru ziua respectivă în care eu am ieşit la o ţigară matinală şi-am terminat-o înainte de vreme din cauza frigului. Citea studii politice în germană.

Doamna care a stat în faţa mea studia enervant o carte, enervant pentru că nu-mi prezenta deloc coperta şi era cam aiurea cu făcutul pozelor. Apoi şi-a schimbat locul şi era vorba despre o carte care avea pe ultima copertă o icoană. Era format normal, aş zice că nu de rugăciuni.

Tînărul care nu se scobeşte în nas s-a frichinit să mă lase să încerc să intru pe net, că erau măcar trei cetăţeni care se dădeau pe hotspot etc. şi eu eram în trepidaţii.

Gagica ciudăţică citea Cum mi-am petrecut vacanţa de vară, asta am apucat să văd.

Am mai zărit o tipă care părea străineză şi mi s-a părut că buchisea într-un soi de ghid de conversaţie, aş spune că era olandeză.

Apoi a mai apărut un tip aproape sigur american, care citea ceva în engleză de Frederick Forsyth, dar P. a refuzat să-mi mai dea camera să-l imortalizez.

Vazute de Vio

Pe rindul urmator, spre piloti, un nene lectura Noah Gordon, Der Medicus, mai in fata un tip avea o carte ori cu jocuri logice (dar nu sudoku), ori cu iluzii optice. Cu un rind in spate cineva imprumutase de la biblioteca oraseneasca din Bad Nauheim Mineko Iwasaki, Die wahre Geschichte der Geisha (o editie cu poze la mijloc). Eu prea mult n-am citit, ca iar am mincat si-am fost ocupata cu sondajul meu, cine ce citeste.

bonus:
El citeste T. C. Boyle parca, Drop City. Tine cartea aiurea si cum nici autorul, nici titlul nu-mi sint cunoscuti (sau cunoscute?), trebuie sa mai spionez. Poarta ochelari. P. citeste o revista de informatica. Mi-e foame si ma super-enerveaza frigul.
(din InterCity-ul de Iasi-Bucuresti).

Vazute de Vio.