În tramvai

Ce de cititori! (part 2)

6. Doamna din trenul spre Satu Mare citea Pacatul meu, iubirea mea. Nu m-am chinuit sa retin si autorul, gandindu-ma ca-l voi gasi pe google, dar, la o cautare rapida, nu am gasit nimic.

7. In acelasi vagon, dar la etaj, erau niste tineri destul de galagiosi, foarte veseli, care au studiat harti cu trasee, au mancat, au ras si au dormit. M-am cam bucurat sa vad ca nu sunt singura care merge la munte cu carti in rucsac. Din cauza distantei, nu am vazut titlul, dar probabil ca nu era foarte interesanta, caci nu a citit prea mult.

8. Eeei, tanarul din tramvai, cel din plan apropiat (in plan indepartat e doar o revista cu produse), intai s-a uitat in stanga, apoi in dreapta, apoi a scos cartea. Nu am putut ramane nesimtitoare la o asemenea priveliste, asa ca m-am dus mai aproape de el. Cartea era dintr-o colectie “Cartea de pe noptiera”, dar nu cred ca era Humanitas, caci nu avea formatul acela mic si subtire. Pe coperta a 4-a, sigla colectiei era o lampa de birou portocalie. M-am chinuit sa vad si titlul, dar, de fericire ca am reusit (citea chinuit, tinand in aceeasi mana cartea si rucsacul, deci nu era vizibil cotorul), l-am uitat instantaneu. Era ceva cu un vis sau cu o speranta.

9. Domnul din autobuz citea Varia Mathematica. Nu citea pagina cu pagina, ci rasfoia, dar a citit un capitol intreg de la coada la cap. Am crezut ca nu vad eu bine sau ca am incurcat si stanga/dreapta, dar l-am urmarit cu atentie si m-am convins.

Vazuti de 2410

Ce de cititori!

Asa-i ca nu ne-am mai auzit demult? :)

1. Doamna care citeste cu pixul in mana era intr-un autobuz. Imi amintesc perfect ziua, caci eu plecam in concediu, erau blocaje peste tot, iar trenul sigur nu ma astepta pe mine. Nu stiu ce citea, nu aveam timp sa ma uit, singurul motiv pentru care i-am facut o fotografie era ca aveam celularul in mana ca sa calculez cat timp mai am pana la 17.30.

2. Domnul citea in IC de la Tirgu-Mures L’inglese facile. Fireste ca l-am urmarit cu atentie, chiar voiam sa vad daca e italian. A raspuns la telefon in romana. Nu prea inteleg cum e cu invatarea unei limbi straine printr-o alta limba straina.

3. Tanara doamna din tramvai citea un poliromist din colectia Ego. Nu am reusit sa vad nici titlul, nici autorul, dar am admirat-o pentru ca putea sa-si tina echilibrul in aglomeratie.

4. Doamna din celalalt tramvai citea o carte al carei titlu l-am uitat, dar era ceva cu energii, cautari spirituale.

5. Tanarul cu ochelari avea in geanta o multime de carti. A scos la inceput niste foi, pe care sublinia cu creionul, apoi o carte in engleza pe care o conspecta. M-am hotarat ca e demn de carteadingeanta cand a scos o carte de beletristica, al carei titlul nu l-am vazut.

Va urma.

Trimise de 2410

In tramvai si in autobuz

Pe doamna care citea in prima fotografie am vazut-o tarziu, desi statea chiar in fata mea. Dimineata grea, cred ca era 7.15, Julian Barnes. Nu am vazut titlul, dar era o carte publicata cu un ziar, parca Saptamana financiara.

Junele din a doua fotografie era in autobuzul 336. Recunosc ca mi-a fost mai greu sa il fotografiez, parca simtea ce am de gand si se uita la mine exact cand ridicam celularul. Am folosit o diversiune, m-am prefacut ca ma gandesc la ceva tinand celularul in mana, in dreptul barbiei (cliseu, stiu, nu oricine tine mana pe langa cap gandeste) si, desi se uita la mine, l-am pacalit. 1-0 pentru mine!

Doamna de langa mine era…foarte langa mine. A stat putin, s-a uitat la mine cum citesc, apoi si-a scos si ea o carte din geanta. Era ceva siropos si, desi am incercat sa citesc si eu cu ea, ca sa retin un personaj sau vreo situatie, nu am reusit decat sa ii atrag atentia spre cartea mea. Ghiciti cine a citit mai mult. :P Ah, poza am facut-o folosind acelasi procedeu al revelatiei profunde, care vad ca merge.

Trimise de 2410

In tren si in tramvai

Din concediu – in trenul care s-a oprit la Brasov, o tanara bruneta, care s-a urcat la aceeasi statie ca mine, si-a scos din rucsac o carte groasa, cu coperte legate, verzi: Stendhal, Rosu si negru. S-a plictisit insa repede. Intai a tinut-o inchisa pe picioare, apoi a inceput o conversatie cu ceilalti calatori si a inghesuit-o inapoi in rucsac. Era eleva in Brasov si se reintorcea la liceu.

In trenul care a plecat din Brasov, un spaniol care se incadra binisor in tiparele mitului despre barbatii spanioli, care vorbea englezeste cu accent polonez, a scos din ruscac Eastern Europe, o cartulie de vreo 500 de pagini, si i-a dat-o romancei cu care calatorea. Ea rasfoia si se mira de diferite date de acolo, probabil visand sa ajunga pe unde ii spunea el ca a fost deja.

In fotografie (a iesit asa urat pentru ca am fost surpinsa facand-o si mi-a fost frica de un scandal public intr-un tramvai in care e recomandabila discretia), tanara doamna, foarte, foarte colorat imbracata (pe mine m-au inspirat balerinii ei roz, care se asortau cu cerceii, care nu se potriveau deloc cu margelele verzi) citea Printre altele, m-am apucat de fumat Aoibheann Sweeney din colectia Cotidianul.

In afara de cei trei, am mai vazut si alti cititori, dar nu am apucat sa vad ce carti aveau. Fac un apel cu ocazia asta:

Stimati cititori,

Tineti, va rog, cartile in asa fel incat sa vad si eu titlurile, ca sa nu mai caut eu pe Google editii pentru a repera vreo carte dupa coperta.

Va multumesc! :)

2410

Am vazut si eu: in tramvai

Pentru ca merg destul de mult cu transportul in comun se intampla sa vad si eu mai mereu lumea citind, asemenea mie. De cele mai multe ori nu acord o foarte mare importanta acestui fapt si pentru ca, cititor fiind, nu mi se pare extraordinar in a-ti petrece cele cateva minute in care calatoresti – citind. Ma limitez doar la a vedea titlul cartii (ce ma intereseaza in mod deosebit – am citit-o? n-am citit-o?) dupa care imi arunc iarasi privirile asupra cuvintelor mele. Astazi insa a fost putin altfel… Ma aflam in tramvaiul 19, citind in picioare in locul de legatura dintre vagoane, cand la Piata Ramnicu Sarat se urca o alta tanara… Asa se face ca mi-am ridicat privirea si i-am surprins coltul copertii, fara sa-i vad titlul, fara sa surprind vreun cuvant… Insa mi-am dat seama brusc ca zambesc si apoi stiam si de ce… Tanara aceasta, aproape de-o varsta cu mine, citea una dintre cartile ce raspandesc cel mai mare mister la mine in biblioteca: Mircea Cartarescu – Orbitor. Corpul. Era aceeasi coperta visinie pe care imi treceam si eu mainile in unele seri, era aceeasi carte a carei simpla prezenta ma obseda, alaturi de celelalte din bucata ei de biblioteca. Zambetul meu nu mai era deci pentru mine un mister, asa ca m-am intors la paginile Lolitei mele, o alta carte citita prin tramvai… S-a asezat apoi pe scaun si ne-am continuat drumul asemenea unor straini, cum dealtfel si eram… Insa nu… era ceva ce ne apropia…

Vazuta de Liviu