Si la Festivalul Enescu am dat peste citiva cititori pasionati, care preferau sa stea cu nasul intr-o carte in pauze. La Ateneu am vazut doua astfel de personaje, dar eram prea departe pentru a-mi da seama ce citeau.

La Sala Palatului, un baiat citea o carte din colectia Adevarul, nu am reusit decit sa vad initialele autorului (sau a autoarei, mai bine zis), Har. Cred ca era vorba de Coliba unchiului Tom, de Harriet Beecher Stowe.

Partea frumoasa este ca unii chiar s-au gindit sa incurajeze cititul. La sfirsitul multor concerte de la Sala Palatului, se imparteau (da, chiar asa!) carti de la Cotidianul. M-am bucurat, mai ales ca s-au nimerit si citeva pe care nu apucasem sa le cumpar. Mergind apoi pe strada, noaptea, ii puteai recunoaste pe cei care fusesera la concert dupa cartea din mina. Unii mai nerabdatori se apucau sa citeasca chiar pe strada. Doamna acesta, din statia de autobuz de la Universitate, de exemplu, s-a si apucat de Lada fermecata, de Bernard Malamud.

Si mi-a mai placut ca la anumite ore, prin citeva zone ale Bucurestiului plutea ceva in aer, de puteai sa iti dai seama care dintre oameni se indreapta spre concertele astea din cadrul Festivalului. Aveau ceva pe fata, nu pot spune ce. De exemplu, numai ce m-am urcat intr-un troleibuz care merge spre centru si l-am zarit pe acest domn (care citea Patrar de veghe de G.M. Cantacuzino), am fost 90% convinsa ca era in drum spre Ateneu… Sper sa nu ma fi inselat.

Vazuti de Norida

Vineri, intr-un troleibuz mergand spre centru, o tipa de vreo 20 de ani citea ceva de Gabriela Adamesteanu. N-am vazut si titlul, dar judecand dupa coperta probabil era Dimineata pierduta.

Vazuta de Jen.

Ieri, intr-unul dintre ultimele troleibuze, in fata mea statea un domn care rasfoia o carte. Intr-un final a intors-o si spre mine, asa ca am reusit sa notez autorul si titlul: Liviu Georgescu – Nu am voie.

In dimineata asta am aflat si de ce parea sa o studieze, nu sa o citeasca: cartea se lanseaza de-abia azi, deci probabil tocmai o obtinuse si incerca sa determine daca se se apuce de ea.

Vazuta de Jen

Asta-iarna, venind acasa intr-o seara, am surprins 3 cititori aliniati frumos unul in fata altuia. Din fericire troleul era destul de gol cat sa ii pot prinde pe toti 3 intr-o poza :D

Vazute de Jen.

Tipul cu tricou gri sigur nu se gandea ca ii voi face o poza pe strada. A fost destul de greu sa imi dau seama ce citeste, m-am plimbat pe langa el, urmarindu-i gesturile si sperand ca va misca macar putin cartea. In timp ce apasam butonul Capture, s-a intors cu spatele la mine, dar ma simteam mult prea bine atunci ca sa ma deranjeze asta, asa ca i-am mai facut o poza. Citea ceva de T. Pratchett, dar nu am putut sa zaresc si titlul.

Tipul cu tricou rosu din tren asculta metal. Asculta atat de tare incat auzea tot vagonul si tot drumul m-am intrebat daca se poate concentra. Citea ceva in engleza, nu am putut sa ma uit mai insistent pentru ca pasagerii din fata mea se uitau suspicios la mine.

Domnisoara… extinsa din tren a vorbit la telefon pana am ajuns la Brazi. Statea langa geam, care era deschis, zgomotul era infernal, tot timpul ii cerea interlocutorului sa repete ce a zis, dar nu s-a lasat, a continuat discutia. Dupa ce si-a gasit o pozitie foarte comoda, a scos o carte cu coperte frumos colorate – o poveste de amor. Am notat titlul pe biletul meu de tren, dar cred ca l-am aruncat.

Ultima fotografie e din autobuz. In fata mea, un domn venerabil a scos din geanta o carte foarte veche, care mi-a amintit de Indreptarul ortografic… din anii ‘60. Cartea era in germana si parea a fi un ghid de conversatie. Parol ca nu am vrut sa se vada si ce carte citeam eu, dar era asa aglomerat autobuzul acela incat nu am avut loc de prea multe miscari. :)

Trimise de 2410