Gândindu-ne la blogul vostru, ieri seara am fotografiat câțiva iubitori de carte pe treptele Operei Garnier, înainte de începerea spectacolului cu Italiana în Alger de Rossini, în regia lui Andrei Șerban.
Primul dintre ei citea Dan Simmons, l’Eveil d’Endymion (SF).



Ne-a plăcut faptul că nu păreau deloc deranjați de lumea din jur și erau foarte concentrați asupra cărților. Ne-am gândit că v-ar face plăcere să-i vedeți.
Trimise de MSChirca
Da, străini sunt mereu cât se poate de degajați atunci când citesc în public :) Sunt doar ei și cartea :)
Oau, ce-mi place. Oameni de toate vârstele care stau şi aşteaptă pe trepte. La alte spectacole rar cezi aşa ceva. Cred că seamănă cu lecturi urbane – intri într-un context. Ajungi la spectacol, vezi că nu a început, lumea stă confortabil pe scări, citeşte… şi atunci îţi formezi şi tu acolo lumea ta interioară. Foarte frumos legate cele două momente, lectura de începutul spectacolului!
Şi în regia lui Andrei Şerban, este un 100% like de la mine :D
Ce frumos stil de a asteptare, decat o privire goala atintita aiurea…
La Opera Garnier e permanent plin de lume (inclusiv de cititori) pe trepte, nu doar înainte de spectacole. E un loc foarte bun de întâlnire. Ceva gen treptele de la TNB, dar la o scară mult mai mare :)
Minunat!Cata lejeritate aduce cu sine cultura!
la un moment dat, at zis asa: “Ps. Ganditi-va daca voua v-ar placea ca altii sa discute aspectul vostru pe net inainte de a lasa comentarii care s-ar putea sa ii deranjeze pe cei care apar in pozele de pe blogul nostru. ”
atunci, rezolvarea nu crezi ca ar fi sa NU se mai publice astfel de poze decat cu acordul persoanelor care apar in ele? e prima oara cand intru aici si ma uit cu groaza sa nu ma regasesc in vreuna din poze, pentru ca si eu am obiceiul de a citi in diverse locuri publice, dar pana acum nu m-am gandit ca ar putea fi cineva cu un aparat foto indreptat asupra mea…
inainte de a apasa pe buton, intrebati! multi oameni o sa fie de acord, chiar o sa se bucure ca apar pe acest blog; o sa fie si unii care o sa refuze, dar nu credeti ca e mai civilizat asa, decat sa se trezeasca peste ceva timp ca a aparut undeva pe internet o poza cu ei?
stiu ca o sa spuneti ca e mai spontan si natural asa, ca oamenii fotografiati nu pozau, ci isi exprimau sincer sentimentele, dar credeti ca asta conteaza sau faptul in sine, ca citeau si ca astfel dau un exeplu si altora?
@Mia: îmi pare rău că ”te uiți cu groază” să nu te regăsești pe acest blog. Poate că nu am fost destul de clare când am spus și am repetat și răs-repetat că îi admirăm pe cei care citesc în locuri publice și că intenția noastră este de a demonstra că se citește oriunde, oricând și oricum.
Am mai avut zeci de astfel de comentarii ca ale tale și avem câteva răspunsuri standard deja: dacă îți vezi poza pe blog și te simți jignită că a apărut aici, o dăm jos cu cea mai mare plăcere și scuzele de rigoare.
Cât să mergi la fiecare persoană în parte și să le ceri acordul să le faci o poză, sincer, mi se pare aberant. E ca și cum le-ai cere tuturor fotografilor să ceară acordul oamenilor din parc ca să facă o poză, doar pentru că intră și ei în cadru…
În fine, o discuție de genul ăsta se poate întinde la nesfârșit, așa că mai bine o încheiem aici.
In general, cand faci ceva intr-un loc public, ALTI OAMENI TE POT VEDEA, si apoi te pot tine minte. Aici e doar unul din multele cazuri in care oamenii te vad si netul apoi te tine minte.