Acum vreo jumatate de an, am dat in metrou de un student brunet, nu cred sa fi avut mai mult de 21 de ani, care citea o carte cu model de pergament pe coperta. Pasionata de chestii antice, subsemnata se tot intindea sa vada cum se cheama cartea. Tipul imi observa incercarile disperate sa vad si, intr-un metrou extrem de aglomerat, intoarce cartea spre mine, ca sa vad titlul. Era Secretul, editia noua. Eu, rusinata ca am fost observata, multumesc cu un zambet, el zambeste si continua sa citeasca. Stiu ca imi inveselise acea zi.

Trimisa de Laura