Joi la pranz am luat un maxi-taxi spre Targu-Mures. In timp ce ma inghesuiam pe scaunul cam mic, am avut timp sa o studiez pe domnisoara care statea in fata mea, cateva locuri mai incolo. A citit vreo 10-15 pagini din Povestiri indiene de Rudyard Kipling [editia Cotidianul], dupa care a ascultat ceva muzica si a atipit. Cartea i-a ramas in poala, la vedere, pana cand a coborat in Brasov.
In Targu-Mures am iesit ca tot omul intr-un bar. Un prieten s-a intors tare entuziasmat, nu din cauza berii pe care tocmai si-o cumparase, ci pentru ca vazuse un tip care statea singur la o masa din incaperea alaturata si citea. Mi-a fost lene sa ma duc sa arunc o privire ca sa vad exact despre ce e vorba, dar mi se pare ca merita consemnat faptul ca lumea citeste si in crasme :D
Iar la intoarcere, in acceleratul pe care l-am laut din Sighisoara, am dat peste 1 bucata tanar cu plete si casti in urechi, care a stat tot drumul + 1 ora jumate intarziere pe coridor si a citit cap-coada o carte de P.G. Wodhouse.

Vazute de ionuca
Ionuca, si n-a ras deloc tot drumul??? :P Ca eu una cred ca i-am cam speriat pe calatorii metroului bucurestean cand am citit P.G. Wodhouse, are niste momente absolut delicioase in cartile sale.
P.G. Wodhouse e foarte amuzant, asigura intotdeauna o lectura delicioasa!
@ Bella: mai, drept e ca nu m-am uitat la el tot timpul, dar parea cam serios. O fi ras el, da’ eu nu l-am auzit/vazut :D
I was that guy. hihihi
Tu esti prietenul, nu tipul care citea :P