Azi am fost intr-un vagon de metrou foarte literar. Din pacate pozitia mea precara nu m-a lasat sa citesc, dar i-am urmarit pe altii. In dreapta, doua femei citeau una langa alta, atarnate de bara de sus. Una dintre ele avea Lauren Weisberger – Vreau sa fiu V.I.P. (o carte foarte roz), iar cealalta avea Amantele, de Elfriede Jelinek (o carte foarte neagra).
In stanga era un domn pe la 60 de ani care citea (tot in picioare) o carte mai ponosita din colectia BPT (aia veche). M-am sucit 2 statii dupa el incercand sa vad ce citeste, am obtinut numele partial al autorului si, conform google, se pare ca volumul era Edward Gibbon – Declinul si caderea Imperiului Roman.
Chiar langa mine, pe scaun, o fetita citea o carte cu desene dragute: Catelul vrajitoarei, de Frank Rodgers.
Vazute de Jen.
In Bangkok, prin metrou, thailandezii citesc mai mult comics-uri, iar in trenul suspendat au introdus niste ecrane cu reclame, iar astfel nu mai poate sta nimeni cu ochii in carte.
“Amantele” nu e chiar atat de neagra pe cat ii e coperta :) E intr-adevar insa un roman framantat. Cum era insa doamna care o citea, iti mai aduci aminte ?
pai era o tipa pe la 30 de ani, imbracata normal… nu m-a marcat prin nimic.
mihnea, si aici au avut o tentativa de a pune ecrane dintr-alea cu reclame (si stiri, informatii diverse), dar n-au avut viata lunga. erau tare enervante… (din fericire pentru mine, am experienta la pus castile pe urechi si tune out.)