Dimineata, in metroul cu care trebuia sa merg doar o statie. Nu mai scot cartea. (Acum as putea sa vad ce citesc altii- imi zic. Si abandonez initiativa spontan. Ca n-am stofa de detectiv. Cum sa vad ce citeste tanara aflata la vreo 4 m de mine? Coperta era cu totul de nevazut.)

Si, mini-miracolul se intampla. Blonda tunsa scurt de pe chiar scaunul langa care ma aflam eu, scoate o carte din geanta. Si nu orice carte, ci una dintr-alea in care titlul si autorul sunt scrise frumos, sus, pe fiecare pagina: Romain Gary, Clar de femeie :)

In jumatatea de metrou aflata in raza mea vizuala mai erau alti 3 cititori: tanara de care ziceam la inceput (cea de la 4 m), aflata pe unul din scaunele de peste drum de mine, apoi un tip care statea in picioare tinand o carte in mana fara ca s-o citeasca (dar care avea distantarea si linistea omului care citeste deja) si o alta tipa care citea tot in picioare, sprijinita de usa metroului. Plec spre usa de metrou cu cititoare… si cealalta cititoare inchide cartea chiar cand sunt in dreptul ei: Particulele Elementare, M Houellebecq. Ce citea fata de la usa n-am mai reusit sa vad, pentru ca era atat de absorbita incat a continuat sa citeasca si dupa ce a iesit din metrou.

Vazute de femeia simpla