În ciuda agitației din tramvai, băiatul n-a ridicat nasul din carte, ba chiar zâmbea uneori, cu acea bucurie secretă pe care o au cititorii, când întâlnesc cartea scrisă anume pentru ei.
Trimisă de o piatră
Trenul de duminică seara Oradea – Cluj-Napoca (18.07 – 21.06). Doi pasageri de vizavi au citit tot drumul. Băiatul (mai vizibil în poza), Decameronul lui Boccaccio, iar fata, Muzeul inocenței de Orhan Pamuk. Băiatul a mai răsfoit niște cursuri la un moment dat, dar fata, pe care am spionat-o îndelung ca să-mi dau seama ce citește, a rămas lipită de carte tot drumul.
Trimisă de Anca
Dis-de-dimineață, venind la birou, am observat o scenă pe care trebuie să v-o povestesc: Un tată îi citea fiului (nu foarte treaz) în vîrstă de vreo 4-5 ani o poveste. Asta n-ar fi nimic, dar scena se petrecea pe scara rulantă de la ieșirea din metrou, iar cei doi trebuie să fi fost în drum spre grădinița din apropiere. Așa ceva se întîmplă numai unor șoareci de bibliotecă din tată în fiu.
Trimise de o piatră
Pe o ploaie rece, ca de început de iarnă, băiatul a citit neîncetat Tai-Pan-ul lui James Clavell, în engleză, purtând și el, fără să vrea, aceeați notă de subsol ca și cartea pe spatele căreia scria promoționalul „Unforgettable…”
Trimisă de o piatră