Mai aveam vreo 10 pagini dintr-un capitol din carte (Mario Puzo – Naşul) şi am zis să mai stau în metrou, pe peron, ca să-l termin. Mă pun pe un loc, lângă mine loc liber. Am simţit că s-a aşezat cineva, dar n-am dat atenţie. Termin capitolul, închid cartea, mă uit în dreapta şi văd o tipă (nu m-am uitat prea bine la ea, dar mi-a dat un zâmbet cu subînţeles) care citea Julian Barnes – Arthur & George.

Am închis cartea lăsând coperta la vedere câteva secunde ca să vadă şi ea, fiindcă nu-stiu-de-ce mi-a dat impresia că e cartedingeantista. Sau poate era doar curioasă.

Vazuta de Fen.