Mersul cu metroul poate fi o adevarata revelatie pentru amatorii de idei noi pentru carti de citit.
Am intalnit astfel o groaza de cititori printre care:
O domnisoara cate citea Zodia cancerului sau vremea Ducai-Voda, o carte ponosita, de la biblioteca, pe care au citit-o multi elevi de-a lungul anilor si pe care am indentificat-o dupa numele personajului abatele Paul de Marenne.
O alta domnisoara care citea Ultimul Don de Mario Puzo.
Si doi tineri care citeau in alte limbi, respectiv maghiara si turca.
Pe cel care citea in turca nu l-am putut fotografia pentru ca statea prea aproape de mine si m-ar fi vazut. :)
Dar cel mai dragut lucru a fost ca inainte sa coboare mi-a oferit un semn de carte. N-am vrut sa-l iau initial, pentru ca nu obisnuiesc sa iau lucruri de la straini, dar mi-am zis ca nu e frumos sa refuzi un gest atat de frumos legat de o carte. :)
Vazute de Alyna
frumos gestul…cel ce citea in turca presupun ca e din turcia…semnul de carte e de aici..sau din turcia?..interesant
… cine mai are curajul sa afirme ca romanilor nu le plac cartile ?!
Ce bine ca mai exista oameni care mai citesc din carti…de hartie. Din pacate ajungem sa nu avem timp de citit decat prin mijloacele de transport in comun.
Am inceput sa observ din ce in ce mai multa lume citind in metrou- si nu ziare, carti! Cred ca nu trece o zi fara sa nu numar vreo 3-4, si ai dreptate, de multe ori iti vin idei de lecturi viitoare. Asa am citit “Cele 100 de simturi secrete” a lui Amy Tan. Am inceput-o tragand cu ochiul la o fata care statea pe scaun, langa mine, si atat m-a prins in 2 statii de metrou, ca am continuat-o acasa, dupa ce mi-am comandat-o. Ma amuza ca atunci cand vad oameni care citesc, imediat incerc sa ochesc titlul cartii. Odata, o fata, tare simpatica, a ridicat cartea ca sa vad mai bine ce scrie pe coperta. :)) Imi place cand se infiripa un soi de… complicitate intre cititori, intre pasionatii de literatura. :)