Ca sa ajung la locul de munca al mamei, trebuie sa trec printr-un parculet. Ieri eram la jumatatea parcului, cand am vazut un domn citind pe o banca. Pana sa imi scot apartul de fotografiat din geanta, de el s-au apropiat doua doamne si au inceput sa vorbeasca. Am dat volumul mai incet la casti, asa ca am putut sa aud ca vorbesc in engleza, deci nu eu baimareni, ci turisti.

Titlul cartii nu l-am vazut, dar era o carte in format paperback – pe care a indoit-o si a bagat-o in buzunar!!! :| – cu o coperta gri si, din cate mi-am dat seama, era o lectura light, ca de vacanta.

Daca nu citesc baimarenii, macar turistii sa o faca! :D

Si tot legat de Baia Mare, trebuia sa ma intalnesc cu un fost coleg de liceu, dar pentru ca am ajuns mai repede, m-am asezat pe bordura si am inceput sa citesc. Cand, intr-un final, a ajuns si colegul, mi-a spus ceva de genul: “N-am stiut cine e copilul ala care sta jos si citeste, dar apoi te-am recunoscut dupa culoarea parului. Sa stii ca la noi nu citeste nimeni pe strada, tu de ce o faci?” Uhm, pentru ca nu vreau sa stau 10 minute uitandu-ma in gol?

Mi se pare trist ca in orasele astea mici de provincie lumea se uita ciudat la tine cand te vede cu o carte-n mana intr-un loc public. Nu pot sa-mi dau seama de ce sunt atat de reticenti in aceasta privinta, sper doar sa isi dea seama ca nu e nimic rau in asta, ba dimpotriva.

ionuca